22 ianuarie 2013

dar..

Printre cei care m-au inlocuit,printre lacrimile prezente in fiecare noapte,printre prietenii care nu inteleg,printre zambete false,printre personajele din cartile citite care imi tineau companie,printre muzica,dezamagiri si greseli,m-am gasit pe mine.E de bine..
Azi am clipit si am sperat neincetat ca fericirea imi va bate-n usa.Azi.Azi n-am murit.Azi,m-am inselat.
Constiintei mele nu mai am ce sa ii cer,poate doar rezistenta la acutele probleme din mediul interior.Din toate lucrurile din lume,trebuie sa inteleg ca sunt un om puternic si nimeni si nimic nu ma poate opri din idealul meu.Inghit fiecare armistitiu..
Azi am ras.M-am gandit ca viata e mai mult decat o arca,iar unii aleg sa puna in ea haine,lucruri dezirabile in general.
As ruga viata sa lase iubirea la urma.
El nu crede in nimic dar acel chip mi-a furat tot curajul. Eu sper dar el nu se mai anunta..
Sunt nemuritoare atata timp cat simt fericirea,iubirea si mahnirea.